„Digital art si poezie: nimic mai firesc, s-ar spune, in acest univers al sincretismelor, al dedublarilor comunicative, al multiplicarilor, al domniei lui pluri. Si totusi, puse laolalta (nu in paralel, nu in confruntare, nu in contrast sau oglindire, ci contopite), cele doua sfere au o concretete si o stranietate pline de fervoare. Pe de o parte, lucrarile lui Pavel Veres: efigii ale transparentei, ale semitonului, ale sugestiei, umbrei, fragilitatii. Intr-un crescendo, imaginile devin din ce in ce mai consistente, mai conturate, mai agresive – mai narative chiar. Ele isi au propria poveste si propriile instrumente narative. Pe de alta parte, poemele lui Robert Serban: inselator confesive, fals retractile si provocator asertive... Dac-ar fi sa numesc metafora unificatoare a acestei carti sarbatoresti, cred ca as vorbi despre o ispita a palimpsestului deturnat. Adica a artei deschiderilor spre incaperi vide, a sugestiilor rapid reprimate, a semnificatiilor metamorfozate in opusul lor, a rasturnarilor vijelioase de sensuri (dar si de tehnici compozitionale). El imi pare a fi elementul turbo-dinamic – contorsionat, exploziv si ingaduitor – al unei fericite intilniri a artelor.” (Mircea Mihaies)
Ascuns in transparenta