„Eram incongiurat de poezie proasta prin redactii si-n tipografii, curgea cerneala ieftina ca apa Dambovitei si atata m-a scarbit excesul acesta de prost-gust si oh si ah si istorie nationala mareata, ca am inceput s-o iau la forfecat si-am descoperit ca-i mult mai pe structura sufletului meu s-o parodiez si s-o iau in deridere decat sa mimez a poetiza.”
„Nu-i limba pe lumea asta cu injuraturi mai frumoase si mai pline de fantezie cum e daco-romana, puiule. Si cum sa nu isbucnesti cu Pastele si anafura, cand tu ii dai boului sa culeaga «Libertatile publice au fost castigate cu pretul...» si cornuta halitoare de tutun culege «Libatiile pubice»? Zi matale, caci esti philologos!”
„Te vei fi intreband, Herr Doktor, ce se intamplase. Se intamplase ca mana lunga si vanjoasa a lui Bachus se amestecase in fericirea noastra. Corespondentul, Pastele si anafura lui, se luase de cu seara la baut cu niste muscali si, dupa cateva sticle bune de votka, aia-i dadusera asigurari, in batjocura, ca in chiar timp ce ei se veseleau, Osman-Pasa depunea steagurile in fata celor doua armate aliate. Spre dimineata, asta, mort de beat, da fuga si ne trimite telegrama blestemata. Din nefericire, Médoc nu era inca fini, nici Votca si Tzuica inca nu erau dedans!”
Nascut in 1852 in satul Haimanale, Ion Luca Caragiale a fost primul copil al lui Luca Stefan Caragiale si al Ecaterinei Chiriac Karaboas. Spre deznadejdea tatalui sau, a fost atras de teatru inca din copilarie, fiind fascinat de reprezentatiile unchiului Iorgu Caragiale. Fire conflictuala si dispretuind politica mioritica si prefacatoria din randul intelectualitatii, pe care in dese rinduri le-a satirizat in publicistica lui, tanarul Caragiale si-a atras multe antipatii.
Primul sau contact cu Teatrul National a fost ca sufleor si copist. Mai tarziu a publicat si apoi i s-a pus in scena prima piesa de teatru, O noapte furtunoasa, si, cu toate ca a avut parte de numeroase reactii negative, acesta a fost inceputul ascensiunii sale ca dramaturg reprezentativ al comediei romanesti. A avut numeroase iubiri pasagere, insa cea care i-a furat inima si care i-a devenit sotie a fost Alexandrina Burelly. Avand de intretinut o familie numeroasa, era mereu in cautarea unor noi surse de venit, incercand chiar, de mai multe ori, sa-si deschida o berarie.
Relatia sa de prietenie – inconstanta – cu Mihai Eminescu a fost pusa la grea incercare cand a iesit la lumina idila dramaturgului cu Veronica Micle, marea dragoste a poetului. Dupa ce a scapat de grija banilor, in urma unei mosteniri, s-a mutat cu familia la Berlin, unde a si murit in 1912. Este considerat fondatorul teatrului comic din Romania, iar piesele lui sunt jucate si astazi pe scenele teatrelor nationale.
Bogdan-Alexandru Stanescu (n. 1979) este scriitor, eseist, traducator, editor, doctor in filologie. A debutat cu cronica literara in revista Luceafarul (1999), a fost inclus cu proza scurta in majoritatea antologiilor „Prima mea…” (ART) si a publicat impreuna cu Vasile Ernu volumul Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (Polirom, 2010).
A mai publicat: Apoi, dupa batalie, ne-am tras sufletul (poeme, Cartea Romaneasca, 2012, nominalizat la premiile revistei Observator cultural si Radio Romania Cultural), Enter Ghost. Scrisori imaginare catre Osip Mandelstam (eseu, ART, 2013), anaBASis (poezie, Cartea Romaneasca, 2014, nominalizat la premiile Radio Romania Cultural), Copilaria lui Kaspar Hauser (roman, Polirom, 2017, 2021, Premiul pentru proza in cadrul Premiilor „Nepotu’ lui Thoreau”, Premiul pentru proza al revistei Ateneu, Premiul Radio Romania Cultural, Premiul Festivalului primului roman de la Chambéry, Franta, nominalizat pe lista scurta a Premiului European pentru Literatura, tradus in franceza, croata, maghiara, bulgara si macedoneana), Caragiale. Scrisoarea pierduta (roman biografic, Polirom, 2019) si Adorabilii etrusci (poeme, Charmides, 2021). A tradus din Alberto Manguel, James Joyce, Tennessee Williams, William Faulkner, Sandra Newman, Edward Hirsch, Paul Auster, Daniel Mendelsohn, Louise Glück si Philip Roth.
Bogdan-Alexandru Stanescu citeste fragmente din volumul Caragiale. Scrisoarea pierduta:
Caragiale. Scrisoarea pierduta