O combinatie bulversanta de Poe, Stephen King si Cortazar.
Universul Marianei Enriquez este populat de femei, dar nu e unul bland. Este bizar in cel mai sofisticat si mai nelinistitor mod cu putinta, cu atat mai diabolic cu cat straniul irumpe din tesatura banala a vietii cotidiene. Personajele ei se confrunta cu abuzuri, saracie, droguri, criminalitate, trafic de copii, patologii dintre cele mai diverse, diformitati, violenta. Fiind jurnalista de profesie, multe dintre proze pleaca de la intamplari reale aparute in presa vremii - criminalul in serie copil ramas in istorie sub numele de Piticul Clapaug, doi adolescenti torturati de politie intr-o suburbie sinistra a Buenos Airesului si fortati sa se arunce in apele unui rau poluat -, dar fictiunea ei impinge totul la un alt nivel.
Aici, in aceste povestiri electrizante care lovesc cititorul direct in plex, macabrul rafinat este impins la rang de arta: magie neagra, sfinti razbunatori, case bantuite, disparitii cat se poate de misterioase, femei care isi dau singure foc pentru a protesta impotriva violentei domestice.
Ce-am pierdut in foc