Aplicarea creatoare de cãtre Jung a experimentelor de asociatie a constituit o parte a investigatiei de pionierat efectuate la inceputul acestui secol la Burghölzli din Zürich, sub egida riguroasã a lui Eugen Bleuler. Cercetãrile lui Freud, desi cunoscute pe atunci, dar incã recunoscute cu greu, au fost avute in vedere in mod evident de cãtre Jung cand a examinat comportamentul aparent derutant al asociatiilor. In loc sã l dea la o parte si sã l priveascã drept o simplã abatere sau ca pe „o lipsã de reactie", el a aplicat asupra acestui comportament metoda interpretãrii si a formulat „teoria complexelor". Astfel a salvat metoda asociatiilor de „pedanteria stiintificã… si i a redat vitalitatea si interesul pentru viata realã". Studiile din acest volum au reprezentat la vremea lor un progres revolutionar in folosirea tehnicilor experimentale.
„In 1903 am recitit Interpretarea viselor a lui Freud. Ceea ce ma interesa inainte de toate era utilizarea conceptului de «mecanism de refulare». Intalnisem frecvent refularile in experimentele mele cu asociatiile de cuvinte: la anumite cuvinte-stimul, pacientii fie nu gaseau niciun raspuns asociativ, fie mi-l dadeau dupa un timp de reactie considerabil prelungit. O astfel de perturbare survenea cand cuvantul-stimul atingea o durere sufleteasca sau un conflict psihic, de care pacientii nu erau constienti." - C.G. Jung, Amintiri, vise, reflectii
„Experimentul asociatiilor ne arata complexele ideatice ale pacientului. In multe cazuri, acesta incearca, pe orice cai, sa nege existenta complexului sau macar sa o minimalizeze. Intrucat, din punct de vedere terapeutic este important sa-l determinam pe pacient sa se autocunoasca, sa-si cunoasca propriile complexe, trebuie sa tinem cont de aceasta circumstanta si, prin urmare, sa procedam cu prudenta si tact."
- C.G. Jung, Cercetari experimentale
Cercetari experimentale. Seria Opere Complete. Volumul 2