Un volum care patrunde in intimitatea lui James Joyce, „cel mai inchis dintre oameni“ (dupa cum spune Henri Michaux), deruland o confesiune cand candida si plina de afectiune, cand reticenta si sinuoasa sau rece si ceremonioasa.
Scrisori emotionante despre cum s-a chinuit Joyce sa-si scrie cartile pentru „acel cititor ideal, suferind de o insomnie ideala“.
„Asa ca ma intreb: cine dracu' mai e si Joyce asta care-mi cere atat de multe ore de veghe din cele cateva mii pe care le mai am de trait, ca sa-i apreciez cum se cuvine glumele si inchipuirile si expresiile fulgurante?“
„Am inceput Ulise in 1914 si cred ca il voi termina in 1921. Aceasta locuinta este, cred, a douasprezecea in care l-am scris - si cea mai friguroasa. Toate notele umplu o mica valiza...“
„Am facut un calcul si probabil ca am cheltuit aproape 20 000 de ore cu Ulise.“
„Ieri am scris doua pagini - primele de la Da-ul final al lui Ulise.“
„Fratele meu spune ca, dupa ce am creat cea mai lunga zi a literaturii, acum trezesc la viata cea mai intunecata noapte.“
Corespondenta