Romanul acesta este o fresca in culori vii a lumii comertului parizian intre anii 1860−1870, deoarece Zola, atent la toate aspectele moderne ale vremii sale, a redat, intr‑un mod uluitor de verosimil, concurenta comerciala acerba, acapararea spatiului urban si a clientelei de catre un mare magazin modern, ceea ce a dus la falimentul inevitabil al micilor pravalii din cartier, ai caror patroni priveau cu o furie neputincioasa cum le scad vanzarile si cum sunt, unul cate unul, scosi de pe piata.
„Societatea lui Zola e o mare sumbra, cateodata o cloaca, ale carei secrete nu sunt alcoolismul si nedreptatea, ci efortul rabdator sau exagerat al oamenilor de a trai aceste fatalitati. [...] Zugravirea societatii reinvie, fara voie, tragedia: un grup uman, niste destine, o fatalitate. Toate elementele unei arte care depaseste literatura descriptiva si creeaza, dincolo de realismul banal, marile cicluri naturaliste unde, pentru prima oara, omul e infatisat deopotriva in destinul sau biologic, social si cosmic.” - R.-M. Albérès
La Paradisul femeilor