Pe fundalul unor experiente tot mai complexe de viata comuna in care lumea spaniola si cea romaneasca se intalnesc intr-un proces de integrare europeana din ce in ce mai intens, colectia Biblioteca Hispanica a Institutului Cervantes, in care apar traduceri din literatura spaniola clasica si contemporana – cuo atentie speciala acordata non-fictiunii, eseisticii filozofice, reflectiei etice si etico-politice –, este rezultatul colaborarii dintre Institutul Cervantes din Bucuresti, care a avut initiativa acestui proiect, si Editura Humanitas.
Colectia este realizata de un colectiv de profesori si traducatori, specialisti in limbi si literaturi hispanice de la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii din Bucuresti, sub coordonarea unui comitet stiintific international. Titlurile colectiei apar, unele dintre ele, in formula bilingva, si toate in conditii editoriale speciale, insotite de un aparat critico-analitic complex.
„Eseul Luminisuri este rodul unei perioade de adanca meditatie, in care Maria Zambrano merge catre sine, catre interiorul fiintei, prin intermediul naturii pe care o contempla in tacere si singuratate. Autoarea urmareste cuvantul esential, exprimat prin simboluri, care sa descrie realitatea cunoscuta si sa descopere mistere, urmand diferite cai ale cunoasterii unificate: filozofia, poezia, mitul si sacrul. Opera Mariei Zambrano intereseaza azi nu doar pentru dialogul pe care il stabileste cu marile figuri ale vietii intelectuale si academice spaniole din secolul trecut, ci si pentru ca vocea protagonistei este o voce feminina.
Considerata cea mai importanta femeie filozof din Spania secolului XX si cea mai buna discipola a lui José Ortega y Gasset, Maria Zambrano trezeste admiratia tinerilor de azi prin angajarea ei in problemele complexe ale societatii moderne si prin pasiunea cu care gandirea ei filozofica se ancoreaza in «toate zonele vietii», de la etica la spiritualitate, ecologism si critica culturala.“ (MELANIA STANCU)
„Maria Zambrano se numara, pe buna dreptate, printre cei mai importanti ganditori pe care secolul XX i-a dat lumii hispanice. Marginalizata de cursul ireversibil al istoriei si de rana adanca a Razboiului Civil spaniol, ea a fost fiica mai multor exiluri, desi peste tot pe unde a pribegit – in Franta, Mexic, Cuba, Puerto Rico, Italia – nu a pierdut legatura cu cei mai proeminenti intelectuali ai vremii, la fel cum nu a facut-o nici inainte de a parasi Spania. Zambrano isi dezvolta viziunea filozofica prin intermediul a mai bine de treizeci de volume. Pentru ea, ratiunea poetica e metoda cu care abordeaza sursa inepuizabila de inspiratie ce izvoraste din relatia dintre filozofie, poezie si mistica, fara a uita vreodata sa aseze in centrul reflectiei sale individul, politica, transcendenta, timpul, visul etc.
Exilurile autoarei nu au doar o dimensiune geografica, ci ating si o dimensiune metafizica, ce isi gaseste probabil cea mai inalta expresie in Luminisuri, considerata de multi cea mai importanta opera a ganditoarei spaniole, manifestarea profunda a unui exil intim si intens. Cand patrunzi in paginile acestui volum, in ciuda fragmentarii textelor care il alcatuiesc, reusesti in luminisuri – locuri si, totodata, non-locuri – sa intrezaresti, dincolo de intunericul padurii, lumina.“ (LUIS GARCIA MONTERO, directorul general al Institutului Cervantes)
MARIA ZAMBRANO, eseista si ganditoare spaniola si o figura proeminenta a miscarii Generatiei ’36, s-a nascut in 1904 la Vélez–Malaga intr-o familie de dascali. Intre 1924 si 1930 a urmat cursurile Facultatii de Filozofie a Universitatii Centrale din Madrid, sub indrumarea unor profesori eminenti, precum José Ortega y Gasset. Considerata cea mai buna discipola a lui Ortega, Zambrano va vorbi in eseurile sale de o metoda filozofica proprie, „ratiunea poetica“, inspirata de mai multe curente de gandire, inclusiv de mistica spaniola si sufita, dar mai ales de „ratiunea vitala“ orteguiana. A fost profesor asociat la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii Centrale din Madrid, iar in timpul celei de-a Doua Republici spaniole s-a implicat in diverse organizatii cu scop socio-educativ. In 1939, izbucnirea Razboiului Civil a silit-o sa plece in exil, pe care l-a petrecut la inceput peste ocean, in Mexic, Cuba si Puerto Rico. A revenit in Europa in 1953, stabilindu-se la Roma, apoi in Franta si Elvetia, perioada in care a scris si publicat cele mai importante eseuri ale sale: Omul si divinitatea, Mormantul Antigonei, Luminisuri. Si-a incheiat exilul dupa 45 de ani, revenind in Spania in 1984. A murit la Madrid, in 1991.
Scrieri: Horizonte del liberalismo (1930), Pensamiento y poesia en la vida española (1939), Filosofia y poesia (1939), El pensamiento vivo de Séneca (1944), La agonia de Europa (1945), Hacia un saber sobre el alma (1950), Persona y democracia (1959), La España de Galdós (1960), España: Sueño y Verdad (1965), La tumba de Antigona (1967). In 1981 Maria Zambrano a fost distinsa cu Premiul Printul de Asturias pentru Studii Umaniste si Comunicare, iar in 1988 a devenit prima femeie laureata a celui mai prestigios premiu literar spaniol, Premiul Miguel de Cervantes, acordat pentru intreaga opera.
Luminisuri