“Ceea ce doreste deseori sa puna in lumina V. Alecsandri este felul fantastic in care ii apar peisagiile si aspectele generale ale naturii. Cuvintele „fantastic”, ”fantasma” etc. revin necontenit in scrisul sau. Umbrele noptii se zaresc ca “fantasme de alta lume”. In timpul calatoriei cu diligenta “tropotul cailor si sunetul zurgalailor aveau ceva fantastic”. Autorul are impresia ca se gaseste in “imparatia fantasmelor”. In timpul apusului “natura-ntreaga se acoperea cu o haina fantastica”. Ziua raspandeste deasupra peisagiului “un val luminos si fantastic”. Aceasta stilizare in fantastic a atatora din infatisarile pe care le observa dovedeste in ce masura simtul de observatie colaboreza cu fantazia in descrierile lui Alecsandri.” (Tudor Vianu, ”Arta prozatorilor romani”, Chisinau, Editura Hyperion, 1991, p.73.)
Poezii. Pasteluri si legende