Premiul Nobel pentru Literatura 1961.
Povestiri despre femei este un tablou magnific al Bosniei sfarsitului de secol XVIII si inceputului de secol XIX, dar si o reflectie asupra locului pe care aceasta lume eteroclita, zguduita intruna de framantari politice il atribuie femeilor. Creand o galerie de portrete subtile si emotionante, Ivo Andrić urmareste destinele mai multor femei, adesea dependente sau oprimate, impinse la un trai in marginea societatii, care platesc scump pacatul de a-i fi incalcat legile.
De la Mara, crestina devenita amanta unui pasa, care isi duce zilele coplesita de rusine, la Jelena, femeia-metafora care este doar o proiectie a cautarii de sens a barbatului, o himera la care nu poate ajunge, insa dupa care tanjeste vesnic, femeile din povestirile lui Ivo Andrić raman intiparite pentru totdeauna in memorie.
„Femeia... este mai degraba o parte desprinsa din natura, care, sub infatisare si nume de persoana, repeta, intr-o forma concentrata, efemera si restransa, toate marile si vesnicele procese din natura. Cat timp este copila, ea este insasi copilaria, cu tot farmecul acesteia; cand iubeste, toata este numai putere si frumusete a iubirii; cand uraste, este ura intruchipata si nu cunoaste alte legi decat cele care guverneaza si declanseaza avalansele, focul sau potopul; cand e bolnava, este numai boala si durere si frica de moarte si lupta impotriva ei, fara a-si aminti tot ce a fost inainte de boala si ce ar putea fi dupa insanatosire. Si asa in toate. Pana la capat.” (Ivo Andrić)
Ivo ANDRIĆ (1892-1975), laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1961, este unul dintre cei mai cunoscuti si mai tradusi autori de limba sarba. Nascut in Bosnia (in perioada cand era administrata de Imperiul Austro-Ungar), isi petrece copilaria la Visegrad, orasul despre care va scrie in cel mai celebru roman al sau, E un pod pe Drina... In timpul studiilor universitare la Viena face parte din miscarea revolutionara Tanara Bosnie, care militeaza pentru unirea cu Serbia, si e un apropiat al cercurilor nationaliste sarbe, ceea ce duce la arestarea lui dupa asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand in 28 iunie 1914. Eliberat un an mai tarziu, se stabileste la Belgrad, devenind o figura extrem de cunoscuta in cercurile literare din capitala, drept care i se propune o functie in noul guvern. In calitate de diplomat, este detasat in mai multe capitale europene, printre care si Bucuresti, unde apara cu mare eficienta interesele regatului iugoslav.
Intors in capitala, va scrie cele doua volume care-i vor aduce renumele, alcatuind un adevarat opus magnum balkanicus: Cronica din Travnik (1945) si E un pod pe Drina... (1945). Se vor adauga alte romane si volume de povestiri, precum Povestea cu elefantul vizirului (1948), Curtea blestemata (1954), Omer-pasa Latas (postum, 1977).
La Editura Polirom au aparut: E un pod pe Drina... (2018, 2020), Cronica din Travnik (2019), Povestea cu elefantul vizirului (2020), Povestiri din singuratate (2020) si Omer-pasa Latas (2021).
Povestiri despre femei