„Fiecare detinut se agata de ziua traita, crede ca undeva in afara lumii lui sunt locuri si mai rele decat cel in care si‑a petrecut el noaptea. Asa si este. Asemenea locuri exista, iar pericolul de a fi mutat acolo planeaza intotdeauna deasupra capului detinutului si de aceea nimeni nu ravneste sa plece in alta parte. Nici macar vanturile de primavara nu aduc dorinta de schimbare. Schimbarea este intotdeauna periculoasa. Aceasta este una din lectiile importante pe care omul le invata in lagar.” (Varlam Salamov)
Varlam Salamov s-a nascut la 18 iunie 1907 in Vologda, in familia unui preot. Dupa terminarea scolii, in 1924 s-a angajat ca tabacar intr-o fabrica de pielarie, iar in 1926 a fost admis la Facultatea de Drept a Universitatii din Moscova. In 1929 a fost arestat si condamnat pentru editarea clandestina a „Testamentului lui Lenin”. In 1931 a fost eliberat si repus in drepturi, dar sase ani mai tirziu a primit o a doua condamnare, de cinci ani, pentru „activitate contrarevolutionara trotkista” si a fost trimis in Kolima, unde a muncit in minele de aur. In 1943, la anii de condamnare i-au fost adaugati alti zece pentru afirmatia ca scriitorul Ivan Bunin „este un clasic rus”. Absolvirea cursurilor de felcer in 1946 i-a salvat viata, Salamov executind restul detentiei ca angajat al unor spitale pentru detinuti.
A fost eliberat in 1951, dar a parasit Kolima abia in 1953. Perioada dintre anii 1954 si 1973 a dedicat-o reconstituirii experientelor din lagarele staliniste, pe care le-a reluat in Povestiri din Kolima. Salamov a fost reabilitat in 1956 si s-a mutat la Moscova. Grav bolnav, in 1979 a fost internat intr-un azil de batrini, apoi transferat intr-un spital de psihiatrie moscovit, unde a murit la 17 ianuarie 1982. Prima editie in limba rusa a Povestirilor din Kolima a aparut la Londra, in 1978. In Rusia au inceput sa fie publicate in 1988, iar prima editie completa a aparut abia in 1989.
Povestiri din Kolima. Renasterea zadei. Manusa sau PK-2. Volumul 3 (Top 10+)