„Ce punti de legatura se pot identifica, in istoria secolului XX, intre germanul Hindenburg si francezii Pétain sau de Gaulle, intre polonezul Pi? sudski si finlandezul Mannerheim, intre turcul Mustafa Kemal si oricare dintre cei pomeniti mai sus? Faptul ca toti s-au remarcat ca militari destoinici si ca toti au ajuns, in tarile lor, sa ocupe functia suprema. In ce mod, pentru cat timp si cu ce rezultate e deja o alta chestiune. Dar acest lucru s-a intamplat intotdeauna in conditiile unor crize pe care oamenii in uniforma au fost chemati sa le rezolve sau in care, cel mai adesea, s-au implicat din indemn propriu. O vocatie «imperiala» le-a fost comuna tuturor, daca restituim cuvantului imperium sensul sau initial, acela de «comanda, porunca, stapanire». O zicatoare tatara, frecvent citata de Mustafa Kemal Atatürk, «Numai mana care poate ridica sabia e vrednica sa tina sceptrul», este potrivitã ca exerga acestor cariere stranii, care par, in plin veac XX, sa reinvie chipuri si legende ale trecutului. Toate numele mentionate au dobandit, la vremea lor, statutul de personaje, nu departe de acceptia literara a termenului. Toate au avut o existenta romanesca, toate pot deveni eroi de roman.“ (Stefan CAZIMIR)
Sabia si imperiul