„Cautam cu privirea valceaua de unde urcasem pana aici, iar mai jos se zarea, izolata, casa parinteasca in care fusesem crescut. Era foarte usor de gasit printre arbori, caci o coloana de fum galbui iesea din cos si se ridica dreapta in aer...
Cu toata distanta si inaltimea la care ne aflam, lucrurile se vedeau la fel de clar, numai ca erau mai mici. Pe gramada de gunoi, gaina noastra, ultima ce ne mai ramasese, se plimba de colo-colo. Langa casa se vedea parul cu trunchiul inclinat, pe care-l calarisem in chip de cal. Apoi, langa parau, care trasa o linie alba in iarba verde, banuiam ca se afla canalul de scurgere pe care-l sapasem cu atata greutate. Totul era la locul lui, si roata mea, si plugul facut dintr-un ciot de copac, si cusca in care cresteam iepuri pe vremea cand ii aveam, si gradina mea, draga mea gradina. Cine va vedea inflorind florile? Cine va manca napii? Daca mai faceam doar cativa pasi, toate acestea aveau sa dispara pentru totdeauna.”
Singur pe lume