Volumul de fata reproduce serialul de articole ale lui Noica Jurnal de idei, tiparit in revista Cronica din Iasi intre 2 septembrie 1977 si 2 aprilie 1982.
„Daca viata nu este un crescendo, atunci ea ramane o simpla chestiune de biologie. Ce splendida este imbatranirea – nu batranetea propriu-zisa, daca ea trebuie sa insemne decrepitudine –, cu ceasul acela cand pornirile secundare ale vietii se strang, una cate una, si ramane esentialul fiintei tale; cand intelegi ca totul a tins catre punctul acesta de acumulare a vietii, in care se condenseaza si precipita intreaga existenta!...
Fiecare om se afla intr-o forma de suspensie – si pana la un punct este bine sa fie asa, spre a nu face afirmari de sine lipsite de maturitate. Dar cum sa facem, in anii mai tineri, ca, ramanand in suspensie si pregatire, sa nu fim totusi jumatati de oameni? Este aici in joc toata intelepciunea timpurie, pe cand intelepciunea tarzie reprezinta, dimpotriva, eliberarea fortelor tale creatoare. Cei ce stiu sa imbatraneasca cu plinatate trebuie sa fie ca acele «supernove» despre care vorbesc astronomii: sa lumineze puternic – si apoi sa se stinga in explozie.“ (CONSTANTIN NOICA)
CONSTANTIN NOICA (Vitanesti-Teleorman, 12/25 iulie 1909 – Sibiu, 4 decembrie 1987). A debutat in revista Vlastarul, in 1927, ca elev al liceului bucurestean „Spiru Haret“. A urmat Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti (1928-1931), absolvita cu teza de licenta Problema lucrului in sine la Kant. A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filozofiei si membru al Asociatiei „Criterion“ (1932-1934). Dupa efectuarea unor studii de specializare in Franta (1938-1939), si-a sustinut in Bucuresti doctoratul in filozofie cu teza Schita pentru istoria lui Cum e cu putinta ceva nou, publicata in 1940. A fost referent pentru filozofie in cadrul Institutului Romano-German din Berlin (1941-1944). Concomitent, a editat, impreuna cu C. Floru si M. Vulcanescu, patru din cursurile universitare ale lui Nae Ionescu si anuarul Isvoare de filosofie (1942-1943). A avut domiciliu fortat la Campulung-Muscel (1949-1958) si a fost detinut politic (1958-1964). A lucrat ca cercetator la Centrul de logica al Academiei Romane (1965-1975). Ultimii 12 ani i-a petrecut la Paltinis, fiind inmormantat la schitul din apropiere.
Carti originale, enumerate in ordinea aparitiei primei editii: Mathesis sau bucuriile simple (1934), Concepte deschise in istoria filozofiei la Descartes, Leibniz si Kant (1936), De caelo. Incercare in jurul cunoasterii si individului (1937), Viata si filozofia lui René Descartes (1937), Schita pentru istoria lui Cum e cu putinta ceva nou (1940), Doua introduceri si o trecere spre idealism (cu traducerea primei Introduceri kantiene a Criticii judecarii) (1943), Jurnal filozofic (1944), Pagini despre sufletul romanesc (1944), „Fenomenologia spiritului“ de G.W.F. Hegel istorisita de Constantin Noica (1962), Douazeci si sapte trepte ale realului (1969), Platon: Lysis (cu un eseu despre intelesul grec al dragostei de oameni si lucruri) (1969), Rostirea filozofica romaneasca (1970), Creatie si frumos in rostirea romaneasca (1973), Eminescu sau Ganduri despre omul deplin al culturii romanesti (1975), Despartirea de Goethe (1976), Sentimentul romanesc al fiintei (1978), Spiritul romanesc in cumpatul vremii. Sase maladii ale spiritului contemporan (1978), Povestiri despre om (dupa o carte a lui Hegel: „Fenomenologia spiritului“) (1980), Devenirea intru fiinta. Vol. I: Incercare asupra filozofiei traditionale; Vol. II: Tratat de ontologie (1981), Trei introduceri la devenirea intru fiinta (1984), Scrisori despre logica lui Hermes (1986), De dignitate Europae (lb. germ.) (1988), Rugativa pentru fratele Alexandru (1990).
Un alt jurnal de idei