„Putea simti orice si putea gandi orice. Stia tot, citise tot. In greaca, latina, engleza, franceza, italiana. Cand scria despre contingenta, despre libertate sau despre etic, gandea ca un profesionist, desi nu-i frecventase in mod sistematic pe filozofi. Si totusi candva, pesemne intr-o alta viata, ii citise si pe ei. Cand scria despre Homer, Platon, Dante, Shakespeare sau Eminescu, despre cei mari pe care ii iubea, se muta cu toata fiinta lui in universul lor. Toata viata s-a pregatit pentru intalnirea cu ei. E foarte greu sa fii in aceeasi masura stiutor si scriitor. E foarte greu, cand ai ajuns sa te afunzi in jungla unui domeniu, sa mai poti iesi din ea si sa poti vorbi convenabil despre lucrurile pe care le-ai intalnit.
Rareori am vazut minti care, dupa ce s-au supus celor mai teribile cazne filologice, au mai putut, ingreunate de uriasa colectie de date, sa-si ia zborul si sa-si pastreze stralucirea expresiei. Singurele exemple care-mi vin in minte, in afara de Nietzsche, sunt Huizinga, Heinrich Zimmer, Auerbach, poate Erwin Rhode. Ca mare elenist ce era, Petru Cretia a patruns si a locuit lunga vreme in catacombele unui timp mort si ale unei limbi moarte. Cati filologi mai ies vii din aceasta lume a umbrelor? Si cati, mai ales, le mai pot invia pentru noi?“ (GABRIEL LIICEANU)
PETRU CRETIA (1927-1997), important filolog, elenist, editor, traducator, eseist. In perioada 1952-1971 a urmat o cariera universitara, fiind asistent, apoi lector la Sectia de limbi clasice a Facultatii de Litere din Bucuresti. In anii 1971-1975 a fost cercetator la Institutul de Filozofie. Din 1975 a ingrijit, alaturi de Dimitrie Vatamaniuc si un grup de cercetatori de la Muzeul Literaturii Romane, sub egida Academiei Romane, editia critica a operei lui Mihai Eminescu. Din 1971 a coordonat impreuna cu Constantin Noica la Editura Stiintifica editia Platon, Opere. Dupa 1989 a condus revista de istorie literara Manuscriptum.
Scrieri originale (prima editie): Norii (Cartea Romaneasca, 1979); Epos si logos (Univers, 1981); Poezia (1983); Pasarea Phoenix (Cartea Romaneasca, 1986); Oglinzile (Humanitas, 1993); Luminile si umbrele sufletului (Univers Enciclopedic, 1995); Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997); In adancile fantani ale marii (Albatros, 1997).
Traduceri (multe insotite de aparat critic): Cinci carti din Biblie / Iov, Iona, Ecleziastul, Ruth, Cantarea cantarilor; Platon, Phaidon, Banchetul si in colaborare Hippias Minor, Ion, Euthyphron, Menon; Dante, De vulgari eloquentia, Epistolae, Eclogae; M. Bontempelli, Oameni in timp; E. Cecchi, Pestii rosii; Longos, Daphnis si Chloe; A. Tilgher, Viata si nemurirea in viziunea greaca; Marguerite Yourcenar, Povestiri orientale, Alexis, Creierul negru al lui Piranesi; Imre Toth, Palimpsest; G. Dumézil, Zeii suverani ai indoeuropenilor; Emil Cioran, Antologia portretului; G. Duby, Cavalerul, femeia si preotul; F. Bluche, De la Cezar la Churchill; Virginia Woolf, Doamna Dalloway, Valurile, Eseuri; T.S. Eliot, Eseuri; Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian; Graham Swift, Ultima comanda.
Ahile sau Despre forma absoluta a prieteniei. Ariel sau Despre forma pura a libertatii