La 64 de ani de la moartea sa (dupa o viata socant de scurta: 40 de ani), André Bazin ramane unul dintre cei mai mari ganditori pe care i-a avut cinemaul – si cu siguranta cel mai influent, continuand sa inspire generatie dupa generatie de cineasti, critici si universitari specializati in reflectia despre film si media.
Cu energie de jurnalist, entuziasm de cinefil, tinuta de pedagog, convingere de apostol, cu devotamentul unui mare umanist postbelic, cu intuitii vizionare ce reverbereaza pana azi, cu o scriitura eclatant-eseistica, Bazin trateaza in aceste pagini despre fenomene precum festivalul ca univers al ordinii, erotismul cinematografic, westernul, implicatiile revolutiei estetice izbucnite dupa razboi in cinemaul italian, ecourile luptelor politice din Italia in dezbaterile critice despre neorealism si multe altele. Indiferent de subiectul abordat, contributia lui Bazin la iluminarea cinemaului este – si ramane pana in ziua de azi – indispensabila.
André Bazin (1918-1958), teoretician, filosof, umanist si unul dintre cei mai influenti critici de film francezi. In perioada de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial a organizat proiectii cinematografice in cadrul asociatiei Travail et Culture, iar in urmatorii ani s-a impus in presa culturala. A publicat eseuri si critica de film in reviste si periodice precum L’Ecran français, Le Parisien Libéré, Revue du Cinéma si Esprit, iar in 1951 a fondat Cahiers du cinéma, o inovatoare revista de specialitate al carei editor a fost pana la moartea sa.
Ce este cinematograful? Volumul II